mi-e frica de tine, ma tem ca intr-o dimineata sa nu ratacesti prin visurile mele, calare pe o adiere de destin, asemeni unui calaret apocaliptic improscand lapte si miere peste amaru-mi caracteristic. ce m-asi face eu daca as deveni dulce, cum sa fac fata acestui atac siropos...
si daca brusc din cotidianul tern si lipsit de orizont, vei face o opera de arta intitulata "viata ta" pe care eu, un avid devorator de arta, frustrat si idiot, o voi contempla gandind cu voce tare"ce a vrut sa exprime autorul" si dezbatand aceasta tema cu alti idioti de teapa-mi, sa ma seduc cu ideea de superficialitate sublima .
m-ai crede daca as spune ca teama asta rezonanta are ecou pana si-n aburii celei mai crunte betii, ca de fapt sunt beat de tine, ca ma inunzi ca un sentiment de vina a infaptuirii unui pacat asememea celui originar ? nu, cred ca ai spune pur si simplu sa ma trezesc ca "e tarziu iubi si pleci la munca"